Anca_Y_Anahi
Membru
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 19
|
|
Capitolul 1
Cateodata , atunci cand iei pixul si o foaie de hartie si doresti a scrie o poveste nu sti cum sa incepi , ai indoieli pentru a alege cuvintele potrivite , in acest moment aceasta este problema mea. Nu stiu cum sa incep sa povestesc. Pentru un moment cred ca am totul pentru a incepe , o buna cana de cafea , haine comode , o noapte lunga si cel mai importante ... povestea.
Eu mereu am fost o femeie care nu vorbeste mult , nu-mi place sa vorbesc mult si cu atat mai putin sa scriu , e mai bine sa cauti cuvintele potrivite pentru a o face si desigur , a o face bine , cu logica si coerenta. Toate astea mi le-a invatat munca mea. Doar vreau sa povestesc fapta cea mai importanta din viata mea. Usor? Credeti-ma ca nu este si cu atat mai putin pentru cineva ca mine . Cred ca voi incepe prezentandu-ma. Ma numesc Dulce Maria , in general imi spun doar Dulce sau cateodata mi se spune dragastos si Dul , am 29 de ani si traiesc in marele oras New York , inconjurata de persoane , cladiri inalte si fumul masinilor. Adevarul este ca e destul de stresant , dar ce sa fac daca asa m-am nascut , am crescut si probabil voi muri!
Muncesc ca avocata la unul dintre cele mai prestigioase birouri si cele mai importante si cunoscute din orasul meu , nu ca mi-ar placea ce fac , sau faptul ca me trezesc mereu devreme , dar trebuie sa recunosc ca imi place munca mea. De cand eram mica am luptat impotriva acelor lucruri care mi se pareau nedrepte si aproape mereu castigam bataliile , poate ca asta m-a facut sa practic aceasta facultate si sa ajung unde sunt acum .
Dar voi trece direct la subiect , cum am spus inainte nu-mi place sa ma extind mult...
Pai...vreau sa va spun o poveste , o poveste de dragoste , va imaginati? ... sigur ca da deoarece in toate povestile se vorbeste despre nesuferita dragoste. ... dar totusi voi continua.
Totul a inceput pe 26 decembrie , anul 2004 , da , o zi dupa vizita lui Mos Craciun sau Santa Claus sau cum vreti sa-i spuneti, mergeam pe strazile din New York suparata pe mine , tocmai am pierdut un caz foarte importante , lucrurile s-au complicat si clientul meu avea toate sansele de a pierde , eu i-am promis ca totul va iesi bine dar am dat gres , nu am implinit ce am zis si am dat gres. Imi place sa ma tin de cuvant si sa fiu eficienta cand muncesc , ma suparam de fiecare data cand se intampla asta , de cand muncesc acolo am pierdut doar 3 cazuri si probabil asta a fost cel care m-a afectat cel mai mult . Am stat zile intregi fara sa dorm analizandu-l , sa-i dedic tot timpul meu si dupa sa-l pierd...credeti-ma ca doare foarte tare , asa de tare ca te poate demoraliza si sa te faca sa nu mai ai incredere in tine.
Mergeam pe strazi cu pasi repezi , fugeam cand treceam strada si primind tipete din partea soferilor , dar eu continuam , voiam sa ajung acasa cat mai repede posibil , sa-mi fac un dus relaxant , sa-mi pun pijamaua si sa ma asez in canapea uitandu-ma la un film si mancand ciocolata , planul perfect pentru o zi asa de oribila ca a mea.
Strazile erau impodobite din cauza Craciunului , copii se jucau su jucariile lor in parc si prin colturi tot felul de Mos Craciuni imbracati in rosu , cu o barba falsa si un clopot in mana strigand un fals "jou jou" si cerand bani pentru copii nevoiasi . Era cel mai ridicol lucru in aceea epoca a anului pentru ca chestia asta cu copii nevoiasi nu o credea nimeni, pentru ca in general acel post il aveau doar betivi sau oameni fara viata care isi cheltuiau ultimile monede pe bautura.
Nu vrea sa insemne ca nu-mi place Craciunul , dimportiva , il ador dar urasc persoanele care il foloseste pentru a profita de persoanele cu spiritul Craciunul care cred ca daca au pus cateva monede intr-o galetusa au facut opera de caritate a anului...Toate acelea ma oboseau mult mai mult si faceau sa ma enervez mai rau , mergeam din ce in ce mai repede pentru a ajunge mai repede la destinatia mea , casuta mea violeta. Umorul meu cel rau se datora si faptului ca nu gasesc nici un taxi din cauza sarbatorilor si masina mea era la un atelier. Se pare ca destinul s-a pus de acord ca sa-mi distruga Craciunul dar in acel moment aveam in cap doar fantasticul meu plan , maine voi avea curaj cand voi merge sa o vizitez pe sora mea si pe nepotica mea acasa la parintii mei deoarece au organizat un pranz pentru a sarbatorii venirea a unei matusi indepartate care venea de Craciun , desi cu doua zile de intarziere , dar...intentia conteaza nu?
Semaforul inca era rosu si eu eram din ce in ce mai disperata , puteam sa jur ca era asa de mult timp sau poate ca era inca o piedica a destinului pentru a nu ajunge repede acasa , am trecut hotarata cand am vazut ca nu era nici o masina , dar pentru surprinderea mea chiar cand eram in mijlocul soselei a aparut una , facandu-ma sa fug si sa ajung repede si fara suflare la trotoar si in plus un barbat s-a ciocnit cu mine facandu-ma sa pierd echilibrul si aproape am cazut. Atunci nu am mai putut suporta , parca totul era improtriva mea . EU DOAR VOIAM SA AJUNG ACASA! Dar in acele momente furia mea a explodat , mi-am pues geanta peste umar , m-am ridicat din nou si l-am privit pe acel tip.
-Ce naiba aveti? Sunteti orb sau ce? Uitati-va pe unde mergeti...-am tipat in asa fel incat toti s-au intors si m-au privit , unii sosoteau si ma priveau ciudat si chiar imi dedicau o privire de dispret si negau din cap criticandu-ma-
-Va rog sa ma iertati , adevarul este ca vederea nu este unul dintre simturile mele dezvoltate , nu a fost intentia mea , imi pare rau din nou ...- mi-a raspuns acel barbat incercand sa ma caute cu privirea , purta niste ochelari de soare care astupau ochii lui si langa el era un caine Golden Retriever si un fel de lesa care o tragea cu mana.-
[b]Am simtit ca si cum cineva a aruncat in mine cu o galeata de apa rece , nu stiu daca fata mea era palida sau s-a pus rosie din cauza rusinii... I-am vorbit urat unui orb si in plus spunandu-i sarcastic ca e orb cand defapt era ... Sa ma inghita pamantul! Doar asta voiam in acele momente . De ce eram asa de proas.ta? Nu voiam sa imi descarc furia pe oameni inocenti si care nu aveau nimic cu mine si mai ales , acum ca ma gandesc bine , vina acelei ciocniri a fost a mea pentru ca nimeni nu m-a pus sa trec cand semaforul era rosu.
-Oh! Ma scuzati...nu am vrut...Sunt o proas.ta! -voiam sa-mi cer scuze si nu stiam cum , mi s-au intamplat multe lucruri rusinoase in viata , dar niciunul ca acela.
-Nu va faceti griji! -a spus facand un zambet si mangaind capul cainelui care era alaturi de el -Nu va insultati...sunt lucruri care se intampla.
-Stiu , dar nu trebuia sa zic asta ... chiar imi pare rau , nu stiu ce e cu mine azi ... defapt stiu , am avut o zi oribila si se pare ca destinul vrea sa imi faca probleme tot timpul!
SFARSIT CAP 1
CUM VI S-A PARUT PRIMUL CAPITOL? 
Modificat de Anca_Y_Anahi (acum 14 ani)
_______________________________________
|
|
Ma numesc Anca si am 11 ani . Data trecuta am adus o WN , dar nu am mai continuat-o pentru ca am pierdut capitolele 
<3
