Anda Von Uckermann
V.I.P
 Din: Uckerland
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 3179
|
|
Episodul 1 (Dulce)
Abia puteam sa deschid ochii,stiam doar ca nu sunt acasa,acolo imi amintesc sa fi stat pana cand... Cat timp a trecut ? Am privit in jurul meu si camera era alba,mama era asezata pe un scaun,intr-un colt,dormind,parea foarte obosita.
Eu inca dormeam,incercam sa privesc in jurul meu si totul era diferit,ma simteam pierduta.Am incercat sa ma ciupesc pt a vedea daca totul este doar un vis, dar cand sa-mi ridic bratul, mi-am dat seama ca aveam mai multe fire conectate la un ac in mana mea, fire care dadeau direct catre o masina si o punga, care parea ca, continea un ser.
Imi era frica de spitale,niciodata nu mi-a placut sa stau intr-unul ,chiar si atunci cand aveam probleme cu gatul si nu puteam canta ,preferam ca medicul sa vina acasa, de asemenea uram si acele, nu stiu cum de nu am simtit nimic cand mi l-au infipt in brat.
-Mama ? am incercat sa spun,dar vocea mea deabia se auzea
-Mama ?am incercat din nou
-Ce se intampla ? am intrebat confuza
-Te-ai trezit ! O sa chem o astistenta !
-NU ! Nu ma lasa !
-Scumpo,linisteste-te ...e aproape 3 dimineata , si te-ai trezit, trebuie sa o anunt pe asistenta , dupa ce vei fi mai bine iti voi explica ce se intampla ...stiu ca ai neclaritati.
Nu am putu sa spun nimic, am vazut-o iesind pe mama pe usa , si am simtit o durere in piept , nu mai puteam sa respir , nu puteam sa ma misc si sa caut explicatii la ce mi se intampla, ma simteam din ce in ce mai „nervoasa”.Sunetul provocat de un aparat devenea din ce in ce mai puternic ,eram disperata ...
Mama intra impreuna cu asistenta care era aproape de aceiasi varsta cu mine , pt a vedea ce se intampla
-Linisteste-te fata mea !
Nu am putut sa-i raspund, dupa ce nu am mai auzit sunetul acela inspaimantator, simteam cum ceva imi curgea prin vene, un lichid gros, ceva care ma facea sa adorm din nou.
Inca odata nu mi-am dat seama cum a trecut timpul, stiu doar ca la fiecare ora o domnisoara imbracata in alb, si un tip inalt, veneau pt a ma verifica . Mama inca nu vroia sa imi spuna ce se intampla,de ce eram inchisa intr-un spital , stiind ca uram spitalele.
-Mama vreau sa plec !
-Inca nu e timpul...
-Urasc sa stau aici !
-Stiu, dar este spre binele tau !
-De cat timp sunt aici ?
-Patru zile. Te recuperezi ...
-Ce s-a intamplat ?
-Nu-ti aduci aminte nimic ?
-Nu, nu prea multe...
-Incearca sa nu-ti aduci aminte, toate la timpul lor, sa speram ca tevei recupera....
-Vreau sa plec acasa !
-Nu este timpul ...
Oare cumva am omorat pe cineva ? Nu vroia sa ma duca acasa poate pt ca inca cautau probe pt a ma baga la inchisoare ? Nu, nu eram inca atat de nebuna , incat sa omor pe cineva , desi imi amintesc ca eram, eram un pic nebuna... cum eram mereu , doar ca nu imi amintesc de ce sunt aici ...
Chris era motivul din cauza caruia am innebunit un pic ...dar acela nu era un motiv sa stau inchisa in camera asta...
-Sunt bolnava ?
-Nu Dul, doar te recuperezi ...Dar cand vei iesi de aici va trebui sa vezi un specialist...
-Un specialist ?
-Da, un psiholog...
Sigur ma credeau nebuna, dar eu nu eram, eram sigura de asta,desi am incercat cu toate puterile sa-mi aduc aminte , nu reuseam , nimic care sa imi aminteasca de ce am ajuns aici...in mintea mea curgeau imagini cu o intamplare, o cearta, o cearta cu Chris...
Modificat de Andreea believe in faires (acum 15 ani)
_______________________________________
|
|
sunt curioasa sa vad ce sa intampla mai de departe...netx!!
)
...si nu o citeste nimeni 
. pune si ep urmator. 
